"Ar fi crezut cineva ca nu vrea sa ajunga acasa, vazandu-l pe acest tanar cu cata disperare facea autostopul? Nu, in nici un caz. Si totusi, acest tanar nu-si dorea asta. Se grabea ingrozitor, era disperat ca trebuie sa plece de aici, sa mearga oriunde, la oricine, dar nici prin gand nu-i trecea sa se duca acasa. Au fost cateva propuneri de a fi chiar condus, dar toate au avut aceeasi soarta si au primit acelasi raspuns expeditiv: "Nu". Acum ii parea rau ca nu a acceptat nimic, dar cand orgoliul este mai puternic decat ratiunea, nu-ti ramane de facut decat sa te resemnezi. Ii era ciuda ca viata e atat de cruda cu el si pentru fiecare nimic in parte trebuie sa plateasca.
Se aseza in iarba pe marginea soselei si aproape ca incepu sa planga. Ar fi facut-o, bineinteles, dar nu-si mai dadea voie deoarece implinea douazeci si doi de ani si asta ar fi fost prea de tot, mai ales ca adevaratul motiv lipsea.
Incepu sa zgarie borna kilometrica cu un cui pe care il avea nu se stie cum ratacit prin buzunar si, dupa cateva minute, se vedea clar ca sta ii facea o placere nebuna. I se parea ca tine in mana un cutit, iar acea bucata de ciment care statea neclintita in fata lui o vedea cum se transforma, la fiecare douazeci de secunde, intr-una din acele persoane pe care el le dispretuia atat de mult.
Deodata se opri brusc si incepu sa priveasca speriat in jur. Aceeasi liniste, acelasi nimic rece si infiorator. Masinile se incapatanau sa mai treaca, iar luna, care i-ar mai fi dat poate putin curaj, inca nu voia sa apara. Isi privi mainile murdare de var si zgarieturile pe care le capatase acum cateva minute si sute de intrebari indraznete ii incoltira in minte. Daca intr-adevar ar fi avut un cutit si se intalnea acum, aici, cu una dintre persoanele care ii pricinuisera un necaz, oricat de mic ar fi fost el, ce ar fi facut? Ar fi fost in stare de o crima? El? Nu, inadmisibil, nu ar fi putut niciodata sa faca asa ceva. Stim foarte bine ce a patit acum trei ani cand a mers de Pasti la bunici la tara, si a intrat in curte exact in momentul in care bunicul sacrifica mielul conform datinei crestine. A inceput sa planga si doua zile nu a vrut sa vorbeasca cu nimeni, nu a putut sa manace nimic, a stat pur si simplu in gradina, hranindu-se cu corcoduse verzi. Deci, ipoteza ca ar fi putut face un rau cuiva o putem anula din start, cu cea mai mare certitudine. Si totusi, ce il apucase? E adevarat ca omul se schimba si o intamplare te poate transforma intr-un om deosebit de bun sau aceeasi intamplare te poate face sa devii brusc o fiara, dar nu era cazul cu el."
